mi-ar fi plăcut să fie o mare între noi
s-o împăturim în două în patru în opt și tot așa
până când ar fi rămas cât un plic de scrisoare
pe care să-l ținem fiecare de câte o margine
și din când în când să-i crăpăm buzele
pentru a asculta valurile și pescărușii
mi-ar fi plăcut să fie un cer între noi
să-l rulăm ca pe un covor persan
și înapoia lui să descoperim lumea reală
așa cum se arată doar păsărilor și norilor
să ne scuturăm de trupurile rigide
cum se scutură nimfele de efemeride
și să rămânem doar aripi transparente
dar suntem lipiți unul de altul
pentru totdeauna
visător și visare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu