sunt un om orb, nu văd nimic
nici curgerea verdelui prin frunză
nici viitorul dăltuit în sămânță
nici mireasma liliacului coborând
petală cu petală
sunt atât de orb încât nu pot
răspunde îmbrățișărilor vântului
nici cuprinde în brațe
nașterea zilei între coapsele mării
sunt orb și nu pot vedea luna
lepădându-și cămașa în vârful copacilor
și nici gândul tău tremurând înlăuntru
sunt un om orb, nu văd nimic
și de n-aș ști că sunt orb
luând privirea ca pe un dat cuvenit
aș trăi fericit până la capătul zilelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu