soarele îmi întinde pe spinare
căldura cu miros amărui de lemn uscat
ca o miere densă și ușor lunecoasă
degetele de frunze ale mărului
îmi frământă umerii
apoi spatele, mijlocul
pătrund în carne
frăgezindu-mi sufletul
liniștea se împrăștie
printre celulele despletite
eu însumi
mă fac una
cu împrejurul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu