poetul ăsta e mort deja
îmi spune o doamnă cu coc în troleibuz
arătând din bărbie
spre bărbatul cu obrajii supți și ochii goi
care privește pe fereastra aburită
mort fiind poți să ai idei
dar nu le mai poți exprima
iar ele se rotesc acolo înăuntru
cum se rotește firul de nisip
între pereții de sidef ai scoicii
de-aia îi și lasă uneori să se întoarcă
să caste gura pe ferești
ca să le cadă perlele de pe limbă
îmi explica pe îndelete doamna cu coc
în timp ce poetul mort a și dispărut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu