un suflet asemenea

tu ești sufletul meu asemenea

i-am spus vrabiei de pe masă

pusesem niște semințe de floarea soarelui

într-o farfurioară și vrăbiile veneau 

una câte una, asta era cea mai frumoasă

tu ești sufletul meu asemenea

am repetat iar vrabia și-a scuturat aripile

de două ori și eu am considerat 

că ăsta a fost un semn de confirmare 

i-am povestit despre poeziile pe care nu le înțeleg

și despre cele care capătă sens

ea a ciugulit mai departe semințele

dar trăgea cu coada ochiului înspre mine

de fiecare dată când mă apropiam de masă

apoi a ciripit de trei ori și de aici am dedus

că nu trebuie să mă chinui 

cu cele pe care nu le înțeleg

pentru că avem înlăuntrul diferit ca filele cărților

am adus vorba și despre singurătate

despre luminișul din inima pădurii

despre pârâul care trece printre copacii înalți și bătrâni 

ca un copil printre picioarele adulților 

și se varsă în iazul din luminiș

despre tăcere și pace

pasărea a fost mai degrabă reticentă la cuvintele mele

căci s-a mutat de partea cealaltă a farfuriei

a mai ciugulit câteva semințe

și a zburat în tufișul cu vrăbii de peste drum