peste o sută de ani aici o să locuiască un bărbat
o să privească pe fereastră așa cum privesc eu acum
și n-o să vadă nimic pentru că gândurile sale
vor fi duse demult peste marginea din sud a orașului
o să se gândească cu o teamă subțire la moarte
nu la moartea în sine ci la întreruperea vieții
și la multele lucruri pe care nu a apucat să le termine
sau nici măcar nu s-a gândit să le înceapă
iar acel bărbatul la fel ca toți ceilalți care vor fi existat peste o sută de ani
nu va avea niciun habar că eu am locuit demult aici
sau că am trăit pur și simplu, oricând și oriunde
și atunci la ce bun să stai închis în casă și să privești pe fereastră
cu gândul departe și teama subțire că odată și-odată totul se va termina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu