angoasă

la început liniștea era un tablou 

complet negru

te puteai rătăci înăuntru

apoi, între rame 

au început să se strângă 

contururi albe, subțiri

până când

tabloul s-a umplut de trupuri

clătinându-se 

iar pe la colțuri 

au început să curgă 

tot mai dese

și mai ascuțite

scrâșnete

în fiecare dimineață 

înainte de toate

dau drumul 

muzicii